ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas, -atis.

ANTICHITÁTE s. vechime, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din ~.)

antichitáte s. f., g.-d. art. antichităţii; (obiecte) pl. antichităţi

ANTICHIT//ÁTE ~ăţi f. 1) la sing. Epocă a vechilor civilizaţii, în special a celei greco-romane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de ~ăţi. [G.-D. antchităţii] /<fr. antiquité, lat. antiquitas, ~atis

ANTICHITÁTE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [Var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité, it. antichità, lat. antiquitas].

!antichitáte (obiect) s. f., g.-d. art. antichitắţii; pl. antichitắţi