ARESTÁT, -Ă, arestaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

ARESTÁT adj., s. (JUR.) 1. adj. deţinut, închis, întemniţat, reţinut, (înv.) poprit. (Persoane ~ şi persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoţ ~.) 3. s. deţinut, întemniţat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeţ) pensionar. (~ul şi-a recunoscut fapta.)

arestát adj. m., s. m., pl. arestáţi; f. sg. arestátă, pl. arestáte

ARESTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care se află în stare de arest; deţinut. /v. a aresta

ARESTÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato].