AVIÁŢIE, aviaţii, s.f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupa cu construcţia şi funcţionarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o ţară, o societate de transport etc. ♢ Aviaţie sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenţei medicale de urgenţă; aviasan. ♦ Spec. Forţă militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forţă. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.

aviáţie s. f. (sil. -vi-a-ţi-e), art. aviáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aviáţiei; pl. aviáţii, art. aviáţiile (sil. -ţi-i-)

AVIÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate a navelor aeriene de care dispune o ţară, o societate de transport etc. ~ civilă. 2) Ramură a ştiinţei şi tehnicii care se ocupă cu studiul navigaţiei aeriene. [G.-D. aviaţiei; Sil. -vi-a-ţi-e] /<fr. aviation, it. aviazione

AVIÁŢIE s.f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor; tehnica acestui zbor. ♦ Disciplină care studiază vehiculele aeriene mai grele decât aerul. 2. Totalitatea avioanelor unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc. ♦ Forţă aeriană care înglobează totalitatea avioanelor militare ale unei armate. [Pron. -vi-a-, gen. -iei. / < fr. aviation, it. aviazione, cf. lat. avis – pasăre].