BORDURÁRE, bordurări, s.f. Acţiunea de a bordura şi rezultatul ei. – V. bordura.

borduráre s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări

BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].