BRÁNHIE, branhii, s.f. Organ de respiraţie, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (peşti, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la peşti, la crustacee etc.)

bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile

BRÁNHI//E ~i f. Organ de respiraţie extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies

BRÁNHIE s. f. organ extern de respiraţie a unor animale acvatice (peşti, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (<fr. branchie, lat. branchia)

BRÁNHIE s.f. Organ extern de respiraţie al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].