CÂNTÁRE, (II) cântări, s.f. I. Acţiunea de a cânta şi rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări şi insecte. 2. Compoziţie literară cu caracter laudativ. – V. cânta.

CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon.

cântáre s. f., g.-d. art. cântării; (cântece) pl. cântări

CÂNT//ÁRE ~ări f. 1) v. A CÂNTA. 2) v. CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta