CĂLŢÚN, călţuni, s.m. 1. (Înv. şi pop.) Încălţăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călţunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinişoare violete; cerenţel (Geum urbanum). - Din ngr. kalstóni (după încălţa).

CĂLŢÚN s. v. încălţăminte.

călţún (cizmă) s. m., pl. călţúni

călţún (-ni), s.m. – 1. Încălţăminte de pânză. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. colţun. It. calzone, pe filieră comercială, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. călţunar, s.m. (pantofar; la nuntă, două rude ale mirelui care îl însoţesc la mireasă acasă, ducîndu-i darurile); călţunăreasă, s.f. (rudă a mirelui, care îi duce darurile); călţunaş, s.m. (ciorap de copil; violetă, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; plantă asemănătoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; plăcintă de casă, umplută cu brînză sau marmeladă). După Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.