CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

Candid ≠ vinovat, ipocrit

CANDÍD adj. 1. v. inocent. 2. v. ingenuu.

candíd adj. m., pl. candízi; f. sg. candídă, pl. candíde

CANDÍ//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat prin candoare. Privire ~dă. /<fr. candide, lat. candidus

CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (<fr. candide, lat. candidus)

CANDÍD, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].