CARITÁTE s.f. Atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva; filantropie. ♢ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.

CARITÁTE s. v. binefacere.

caritáte s. f., g.-d. art. carităţii

CARITÁTE f. livr. Binefacere în folosul celor săraci; filantropie. ♢ Soră de ~ infirmieră. /<fr. charité, lat. caritas, ~atis

CARITÁTE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuţi vor să pară generoşi, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].

caritáte (-ắţi), s.f. – Atitudine miloasă, filantropie. Lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.