CIMÉNT, (rar) cimenturi, s.n. Material de construcţie în formă de pulbere fină, obţinut prin măcinarea clincherului şi care, în contact cu apa, face priză şi se întăreşte. [Acc. şi címent] – Din it. cimento, fr. ciment.

cimént s. n., pl. ciménturi

CIMÉNT ~uri n. Substanţă pulverulentă, obţinută prin măcinarea clincherului, întrebuinţată în lucrările de construcţie ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment

CIMÉNT s.n. 1. Praf fin, obţinut prin calcinarea unui amestec de calcar şi argilă, care se pietrifică prin amestecarea cu apă. 2. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietriş].

Ciment Ionomer din Sticla

cimént s.n. – Material de construcţie în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb.