CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. c i m e n t e r.

CIMENTÁ vb. v. consolida, întări, strânge.

cimentá vb., ind. prez. 1 sg. cimentéz, 3 sg. şi pl. cimenteáză

A SE CIMENT//Á se ~eáză intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment

A CIMENT//Á ~éz tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcţie. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment

CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcţie etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea şi impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].