COŞCOVÍ, pers. 3. coşcoveşte, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereţi, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi şi a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc., a se coji, a se scoroji. – Din coşcov.

COŞCOVÍ vb. a se burduşi, a se coji, a se scoroji, (pop. şi fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochiţa. (Pereţii s-au ~.)

coşcoví vb., ind. prez. 3 sg. coşcovéşte, imperf. 3 sg. coşcoveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. coşcoveáscă

A SE COŞCOV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre vopsea, tencuială, furnire de pe mobilă etc.) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coşi. /Din coşcov