CONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conţinutul lui de umiditate. [Pr.: -ţi-o-].

CONDIŢIONÁRE, condiţionări, s.f. Acţiunea de a condiţiona. 1. Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. Operaţie prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ♢ Condiţionarea aerului = climatizare. [Pr.: -ţi-o-] – V. condiţiona.

CONDIŢIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)

condiţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. condiţionării; pl. condiţionări

CONDIŢION//ÁRE ~ări f. 1) v. A CONDIŢIONA. 2) Determinare a raportului de dependenţă dintre fapte sau fenomene. 3) Operaţie prin care parametrii unei substanţe sau ai unui obiect (umiditate, temperatură, puritate etc.) se aduc la anumite valori. ~area aerului. ~area cerealelor. [Sil. -ţi-o-] /Din a condiţiona

CONDIŢIONÁRE s. f. 1. acţiunea de a condiţiona. ♢ stabilire a unui raport de dependenţă. 2. (tehn.) operaţie prin care se modifică proprietăţile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiţionate. (<condiţiona)

CONDIŢIONÁRE s.f. 1. Acţiunea de a condiţiona. ♦ Stabilire a unui raport de dependenţă. 2. (Tehn.) Operaţie prin care se aduce un material într-o anumită stare (dorită) de umiditate, de temperatură etc. [< condiţiona].