CÓRT, corturi, s.n. Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare şi impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol. ♢ Foaie de cort = bucată de pânză impermeabilă sau din material plastic, croită astfel încât să se poată face din ea un cort. ♢ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinţă stabilă; a hoinări. ♦ Ca la uşa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunării, cu mişcare vioaie; melodia după care se execută acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan şi necuviincios de exprimare şi de comportare al cuiva. – Din ngr. kórti.

CORT s. 1. (înv. şi reg.) şatră, (înv.) sat, sălaş. (Soldaţii dormeau în ~.) 2. (BIS.) cortul mărturiei = tabernacul. (~ la vechii mozaici.)

CORT s. v. umbrelă.

cort s. n., pl. córturi

CORT ~uri n. Adăpost portativ şi demontabil, constând dintr-o pânză rezistentă şi impermeabilă, fixat pe o carcasă şi folosit de turişti, militari, nomazi. ♢ A umbla cu ~ul a nu avea locuinţă stabilă; a se muta mereu; a vagabonda. (A se certa) ca la uşa ~ului (a se certa) în mod grosolan, fără ruşine. /<ngr. kórti