CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de ...)

creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. şi pl. crediteáză

A CREDIT//Á ~éz tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiţia restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer

CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].