CRISPÁ, crispéz, vb. I. Refl. (Despre faţă, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleşta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din fr. crisper, lat. crispare.

CRISPÁ vb. a (se) contracta, a (se) încleşta, a (se) zgârci. (Faţa i se ~; furia îi ~ faţa.)

crispá vb., ind. prez. 1 sg. crispéz, 3 sg. şi pl. crispeáză

A CRISP//Á ~éz tranz. A face să se crispeze. /<fr. crisper, lat. crispare

A SE CRISP//Á se ~eáză intranz. (despre faţă, degete etc.) A se contracta involuntar (din cauza unei convulsii). /<fr. crisper, lat. crispare

CRISPÁ vb. I. tr., refl. A (se) contracta involuntar, a (se) încleşta. [< fr. crisper].