CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s.m. şi f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea şi înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituţii, asociaţii etc. – Din. sl. ktitorŭ.

CTÍTOR s. v. fondator.

ctítor s. m., pl. ctítori

CTÍTOR ~i m. 1) Persoană care suportă cheltuielile pentru ridicarea unui locaş sfânt. 2) fig. Fondator al unei instituţii, asociaţii. /<sl. ktitoru