CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, uşor şi plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

Curgător ≠ stătător

CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)

CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. şi pl. curgătoáre

CURGĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfăşoară natural şi fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător

CURGĂTÓR¹ adv. (despre felul de a vorbi) Uşor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător