DEŞĂNŢÁT, -Ă, deşănţaţi, -te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei-cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.

DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen.

DEŞĂNŢÁT adj. v. bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasma-goric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngri-jit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.

DEŞĂNŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) pop. şi fam. v. A SE DEŞĂNŢA. 2) reg. Care iese din comun (prin felui său de a fi); ciudat; straniu; bizar. 3) pop. Care este lipsit de decenţă; indecent; neruşinat. /Orig. nec.