DRENÁ, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta şi a evacua apa de infiltraţie de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafaţa unui teren, dintr-o reţea hidrografică etc. 2. A face să se scurgă secreţiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

DRÉNĂ s.f. v. dren.

drená vb., ind. prez. 1 sg. drenéz, 3 sg. şi pl. dreneáză

A DREN//Á ~éz tranz. 1) (terenuri) A debarasa de excesul de apă cu ajutorul drenurilor. 2) (răni) A curăţa de puroi cu ajutorul drenului. /<fr. drainer

DRENÁ vb. I. tr. 1. A usca prin drenuri un teren mlăştinos. 2. A scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. [< fr. drainer].