DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăţa, a obişnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mişcări sau să îndeplinească anumite acţiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăţa, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alţii. II. (Despre organe de stat sau reprezentanţi ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.

DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-ver-bal.)

dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. şi pl. dreseáză

A DRES//Á² ~éz tranz. (acte, procese verbale) A întocmi în scris. /<fr. dresser

A DRES//Á¹ ~éz tranz. 1) (animale) A învăţa să execute la poruncă, cu docilitate şi regularitate, anumite figuri sau mişcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser

DRESÁ vb. I. tr. I. A învăţa un animal să execute anumite figuri şi mişcări. ♦ (Fig., peior.) A obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].