ECLÚZĂ, ecluze, s.f. Construcţie hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porţiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porţiune cu nivel de apă mai scăzut şi invers. ♢ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieşirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écuse.

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. şi pl. ecluzeáză

eclúză s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze

ECLÚZ//Ă ~e f. Construcţie hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse

A ECLUZ//Á ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser

ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].

ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].