ENDOTÉLIU, endotelii, s.n. Epiteliu care căptuşeşte o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium.

ENDOTÉLIU s. (ANAT.) tunică internă.

endotéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (sil. -li-i-)

ENDOTÉLIU s.n. Ţesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavităţi ale organismului. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. endothélium, cf. gr. endon – înăuntru, thele – ridicătură].

ENDOTELIU, endotelii, s.n. Strat subţire de celule care captuşeşte cavităţile seroase, vasele sanguine sau vasele limfatice.