ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. şi refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder.

ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)

erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeáză

A SE EROD//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre terenuri, soluri etc.) A suferi o eroziune; a se roade. /<fr. érroder, lat. erodere

ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr. éroder, cf. lat. erodere – a roade].