ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaş, şarlatan. – Din fr. escroc.

ESCRÓC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. şi fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. şi reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şuler, (fam.) coţcar, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!)

escróc s. m., pl. escróci

ESCRÓ//C ~ci m. Persoană care înşală pe alţii profitând de naivitatea sau încrederea lor; şarlatan; potlogar; impostor; coţcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. şi f. Pungaş, şarlatan. [< fr. escroc].