ETÍLIC, -Ă, etilici, -ce, adj. Care conţine etil; pe bază de etil. ♢ Alcool etilic = alcool. Eter etilic = eter (1). – Din fr. éthylique.

etílic adj. m., pl. etílici; f. sg. etílică, pl. etílice

ETÍLI//C ~că (~ci, ~ce) Care conţine etil; pe bază de etil. ♢ Alcool ~ alcool obţinut prin fermentarea fructelor, cerealelor etc. şi folosit la prepararea băuturilor alcoolice, în medicină, tehnică etc.; spirt. /<fr. éthilique

ETÍLIC, -Ă adj. (Chim.) Care conţine etil. ♢ Alcool etilic = alcool obţinut din cereale, din fructe etc., care se foloseşte la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. [< fr. éthylique].