EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. şi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier.

EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se ~ în faţa splendorilor naturii.)

extaziá vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extaziéz, 3 sg. şi pl. extaziáză, 1 pl. extaziém (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. extaziéze; ger. extaziínd (sil. -zi-ind)

A SE EXTAZI//Á mă ~éz intranz. A ajunge în stare de extaz; a cădea în extaz. /<fr. extasier

A EXTAZI//Á ~éz tranz. A face să se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier

EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz, de un sentiment puternic de admiraţie. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].