EXTENUÁRE, extenuări, s.f. Acţiunea de a (se) extenua şi rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

extenuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. extenuării (sil. -nu-ă-); pl. extenuări

EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua].