FĂURÁR², făurari, s.m. (Înv. şi reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumuseţe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURÁR¹ s.m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Din lat. febr(u)arius.

FĂURÁR s. v. creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator.

făurár (februarie) s. m. (sil. fă-u-)

făurár (fierar, făuritor) s. m. (sil. fă-u-), pl. făurári

FĂURÁR² ~i m. 1) înv. Meşter care confecţiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoană care are darul făuririi. [Sil. fă-u-] /faur + suf. ~ar

FĂURÁR¹ m. pop. A doua lună a anului; februarie. /<lat. februarius