FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacţia organismului la un agent infecţios, toxic etc.; temperatură, căldură, arşiţă, fierbinţeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ♢ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoţie, nelinişte, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

FÉBRĂ s. 1. (MED.) călduri (pl.), fierbinţeală, friguri (pl.), temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) 2. (MED.) febră paratifoidă v. paratifos; febră tifoidă = tifos, (pop.) lingoare, (reg.) troahnă, boală-lungă, boală-mare, boală-rea. *3. (fig.) încordare, tensiune. (~ examenelor, a aşteptării.)

fébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. fébrei

FÉBR//Ă ~e f. 1) Stare maladivă caracterizată prin ridicarea anormală a căldurii corpului; temperatură. 2) Boală caracterizată prin temperatură ridicată. ~ cerebrală. 3) fig. Stare de tensiune sau de agitaţie; emoţie; nelinişte. /<lat. febris, it. febbre

FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ♢ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoţie, nelinişte, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră“. [< it. febbre, cf. lat. febris].

febra ridicata