FÍLDEŞ, (1) fildeşi, s.m., (2) fildeşuri, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre dinţii incisivi ai unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S.n. Substanţă osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiţi dinţii incisivi de elefant şi din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. ♢ Fildeş animal (sau artificial) = substanţă asemănătoare cu fildeşul (2), obţinută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeş vegetal = material foarte dur, extras din seminţele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildişi.

FÍLDEŞ s. (ZOOL.) 1. defensă. (~ al unui elefant.) 2. ivoriu. (Colţii de elefant sânt formaţi din ~.)

FÍLDEŞ s. v. elefant.

fíldeş (dinte) s. m., pl. fíldeşi

fíldeş (ivoriu) s. n., pl. fíldeşuri

FÍLDE޲ ~i m. 1) Colţ de elefant; dinte incisiv al elefantului. 2) înv. Mamifer exotic cu corpul masiv, cu trompă lungă, mobilă, cu urechi late şi cu doi colţi mari; elefant. /<turc. fildişi

FÍLDE޹ ~uri n. Substanţă osoasă densă, dură, de culoare albă; ivoriu. ♢ ~ animal substanţă obţinută din oase de animale şi folosită la confecţionarea obiectelor de artă. ~ vegetal substanţă foarte dură obţinută din seminţele unor palmieri şi folosită la confecţionarea nasturilor. /<turc. fildişi

fíldeş s.n. Substanţă din care sunt alcătuiţi colţii de elefant. – Mr., megl., fildiş. – Tc. fil dişi „dinte de elefant“ (Şeineanu, II, 171); Lokotsch 607), cf. fil, cuman. fil tisi, sp. marfil, şi de asemenea, ngr. fíldisi,, alb. filjdič, bg. ildiši, sb. fildiš. – [3367]