FUNDÁL, fundale, s.n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detaşează elementele principale ale compoziţiei. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcţii. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcţia opusă sălii. [Pl. şi: fundaluri. – Var.: fondál s.n.] – Din it. fondale (după fund¹).

FUNDÁL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

fundál s. n., pl. fundále/fundáluri

FUNDÁL ~e n. 1) (în artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate în relief subiectul compoziţiei. 2) Decor aşezat în fundul unei scene de teatru. /<it. fondale

FUNDÁL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcţii. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].