HIPOCÉNTRU, hipocentri, s.m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarţei pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.

hipocéntru s. n. → centru

HIPOCÉNTR//U ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarţei terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibraţiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarţei terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].