IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. şi refl. A aduce sau a ajunge în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci, a (se) idiotiza. – Imbecil + suf. -iza.

IMBECILIZÁ vb. v. idiotiza.

imbecilizá vb., ind. prez. 1 sg. imbecilizéz, 3 sg. şi pl. imbecilizeáză

A SE IMBECILIZ//Á mă ~éz intranz. A deveni imbecil; a pierde capacităţile mintale; a se îndobitoci; a se cretiniza; a se idiotiza. / imbecil + suf. ~iza

A IMBECILIZ//Á ~éz tranz. (persoane) A face să se imbecilizeze; a îndobitoci; a cretiniza; a idiotiza. /imbecil + suf. ~iza

IMBECILIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Cf. fr. imbécilliser].