LAVABÓU, lavabouri, s.n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

LAVABÓU s. v. chiuvetă.

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

LAVABÓU ~ri n. 1) Spălător comun (în cămine şi internate) prevăzut cu mai multe chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare. 2) Recipient conectat la o sursă de apă şi dotat cu un canal de evacuare, care serveşte la spălatul oamenilor; chiuvetă; lavoar. /<fr. lavabo

LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr. lavabo].