LIMÁN, limanuri, s.n. 1. Ţărm, mal; (înv.) port. ♢ Expr. A ieşi la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situaţie mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situaţie grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ţinta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. şi: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.

LIMÁN s. v. adăpost, azil, port, refugiu, scăpare.

LIMÁN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, ţărm, (înv.) pristanişte, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)

limán s. n., pl. limánuri

LIMÁN ~uri n. 1) Fâşie de pământ situată de-a lungul unei ape; ţărm; mal. ♢ A ieşi la ~ a) a ieşi la mal; b) a scăpa dintr-o încurcă-tură. 2) Loc de adăpost; refugiu; azil. ♢ A ajunge la ~ a atinge scopul urmărit. 3) Loc în cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o dună de nisip, care comunică cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman