LIMBÚT, -Ă, limbuţi, -te, adj., s.m. şi f. (Om) care vorbeşte mult (şi fără rost); vorbăreţ, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreţ

LIMBÚT s., adj. v. flecar.

LIMBÚT adj. v. elocvent.

limbút adj. m., s. m., pl. limbúţi; f. sg. limbútă, pl. limbúte

LIMBÚ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care spune vorbe goale; care limbuţeşte; flecar; vorbăreţ. /<lat. linguutus