LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s.m. şi f. Persoană neobişnuit de înaltă (şi slabă), om deşirat. – Lung + suf. -an.

LUNGÁN s. găligan, vlăjgan, (pop. şi fam.) măgădăn, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. şi Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schir-lopan. (E un ~ cât toate zilele.)

lungán s. m., pl. lungáni

LUNGÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană neobişnuit de înaltă şi slabă; om deşirat. /lung + suf. ~an