MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Arta de a exprima pe scenă, prin mişcările feţei (şi prin gesturi), sentimente şi idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feţei, mină². 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.

mímic adj. m., pl. mímici; f. sg. mímică, pl. mímice

MÍMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de mim sau de mimică; propriu mimului sau mimicii. Poezie ~că. /<fr. mimique

MÍMIC, -Ă adj. Referitor la mim sau la mimică; de mim. [Cf. fr. mimique, lat. mimicus, gr. mimikos].