MONT, monturi, s.n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulaţii; spec. proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont.

MONT s. ciot. (~ al mâinii.)

MONT s. v. rămăşiţă, rest.

mont s. n., pl. mónturi

MONT ~uri n. 1) Parte rămasă după amputarea unei mâini sau a unui picior. 2) Proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii. /Din bont

MONT s.n. (Geol.) Formă de relief din jurasic, reprezentată printr-o culme muntoasă care se suprapune unui anticlinal. [< fr. mont, cf. lat. mons – munte].