NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s.f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însuşirea sau fapte unei fiinţe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieşită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăţie. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeaţă, năstruşnică; glumă, poznă, năzbâtie, ştrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. şireată; şiretlic, vicleşug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

NĂZDRĂVĂNÍE s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. ciu-dăţenie.

NĂZDRĂVĂNÍE s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

NĂZDRĂVĂNÍ//E ~i f. 1) Însuşirea de a fi năzdrăvan. 2) Faptă sau vorbă care provoacă hazul, gluma. 3) (în unele basme populare) Întâmplare nemaipomenită şi de necrezut; minune. /năzdrăvan + suf. ~ie