NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruţător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + îndurător.

NEÎNDURĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. v. crud.

neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. şi pl. neîndurătoáre