NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Ne- + întârziat.

NEÎNTÂRZIÁT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. v. curând. 3. adj., adv. v. prompt. 4. v. urgent.

neîntârziát adj. m. (sil. -zi-at), pl. neîntârziáţi; f. sg. neîntârziátă, pl. neîntârziáte

NEÎNTÂRZIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la întârziat) Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amânare; grabnic; urgent. /ne- + întârziat