NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

NESOCOTÍT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat.

NESOCOTÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESOCOTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuinţă în acţiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit

nesocotit, pus pe pozne