NOTIFICÁ, notífic, vb. I. Tranz. A aduce la cunoştinţă (în mod oficial); a înştiinţa (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.

NOTIFICÁ vb. (JUR.) (înv.) a semnifica.

NOTIFICÁ vb. v. consemna, înregistra, înscrie, însemna, nota, scrie, trece.

notificá vb., ind. prez. 1 sg. notífic, 3 sg. şi pl. notífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. notífice

A NOTIFICÁ notífic tranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunoştinţă (unei persoane interesate) pe cale oficială. 2) pop. A sublinia în mod special. /<fr. notifier, lat. notificare

NOTIFICÁ vb. I. tr. A aduce la cunoştinţă (ceva) printr-o înştiinţare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notífic, 3,6 -că. / < it., lat. notificare].