OFRÁNDĂ, ofrande, s.f. Jertfă adusă unei divinităţi; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoştinţă; omagiu. ♦ Fig. Contribuţie la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiune, plocon. (~ adusă divinităţii.)

ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde

OFRÁND//Ă ~e f. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau reprezentanţilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuţie materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande

OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinităţi sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].