ORATÓR, oratori, s.m. Persoană care rosteşte un discurs, care vorbeşte în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în faţa unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.

ORATÓR s. 1. retor, (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.) 2. v. conferenţiar.

oratór s. m., pl. oratóri

ORATÓR ~i m. 1) Persoană care ţine un discurs în public (făcând uz de un stil elevat). 2) Persoană care are darul de a vorbi frumos şi liber în public; vorbitor. /<lat. orator, fr. orateur

ORATÓR s.m. Cel care ţine un discurs; vorbitor (la o conferinţă etc.); om care are darul vorbirii, care vorbeşte frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur].