OZOCHERÍTĂ, ozocherite, s.f. Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice, de culoare galbenă, galbenă-brună, verzuie sau negricioasă, cu miros aromatic şi uşor fuzibilă, folosită la fabricarea lumânărilor, a cerurilor etc.; ceară de pământ. – Din fr. ozokérite.

OZOCHERÍTĂ s. (MIN.) (pop.) ceară-de-pământ.

ozocherítă s. f., pl. ozochérite

OZOCHERÍTĂ f. Ceară minerală galbenă, brună sau verzuie, având diferite întrebuinţări (în industria lacurilor, în parfumerie, în medicină etc.); ceară de pământ. /<fr. ozokérite

OZOCHERÍTĂ s.f. Ceară minerală formată din hidrocarburi parafinice şi folosită la fabricarea cerii, a lumânărilor etc. [< fr. ozokérite, cf. gr. ozein – a mirosi, keros – ceară].