PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărţi de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acţiune, o îndeletnicire etc.; a renunţa la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. şi (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. p a r a s i t i.

PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

părăsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăseáscă

A PĂRĂS//Í ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-şi ~ soţia. ♢ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simţi slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti