PARÁBOLĂ¹, parabole, s.f. Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de un punct fix, numit focar, şi de o dreaptă fixă, numită directoare. – Din fr. parabole, lat. parabola.

PARÁBOLĂ², parabole, s.f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmaţie care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola.

PARÁBOLĂ s. învăţătură, pildă, (rar) parimie, (înv.) price. (A citit o ~.)

parábolă (curbă, povestire) s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole

PARÁBOL//Ă¹ ~e f. geom. Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, şi de o dreaptă fixă, numită directoare. /<fr. parabole, lat. parabola

PARÁBOL//Ă² ~e f. Povestioară alegorică cu conţinut, de obicei, religios, având un caracter moralizator; tâlc. /<fr. parabole, lat. parabola

PARÁBOLĂ¹ s.f. Scurtă povestire alegorică cu caracter moral; pildă. ♦ (P. ext.) Alegorie, metaforă. [< fr. parabole, cf. lat. parabola, gr. parabole – asemănare].

PARÁBOLĂ² s.f. Linie curbă care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) şi de o dreaptă fixă (directoare). [< fr. parabole].